Despre mine

Da, sunt hater. Dar sunt hater cu pretenții care întâi a gândit și, în consecință, a hate-uit. Deci nu din principiu, ci pentru că am stat strâmb și-a cugetat cât a putut de drept neuronul meu din străfundul puțului gândirii. Sunt un hater care promovează un model comportamental bazat pe calm, limbaj civilizat, mult zen și planificarea acțiunilor scurt și la obiect.  „Focu’ la ei”, dar fără violență de niciun fel.

De ce sunt hater? Pentru că în cazul multor aspecte pe care le trăiesc în societatea românească, întâi situația arată ok, iar apoi vine dezastrul, gradual, pe masură ce trec la disecat lucrurile. Totuși, nu e chiar așa în majoritatea cazurilor: întâi vine dezastrul, iar mai apoi catastrofa. Probabil atunci când vom ajunge într-o societate în care toata lumea va fi happyloasă, spălată exemplar pe creier și în care se vor asculta numai jingle-uri mult prea infantile și pentru un copil de 5 ani, nu voi mai fi hater. Până atunci mi se pare ireconciliabil conflictul dintre realitate și happyloșenie, deci haterim cu spor și drag.

Deși titlul blogului v-ar putea induce idea că o sa găsiți articole despre programare într-o englezo-română de genul I have scris un article care va face light în ceea ce concerns debate-ul WordPress vs Drupal vs Joomla and PHP vs Ruby on Rails, nu este cazul. Totuși, la fel cum franceza se insinua constant în convorbirile secolului XIX, mai ales în cercuri intelectuale, la fel și astăzi expresiile din engleză sunt un pattern în conversațiile vremii. Deci don’t give me any of that… Cât despre subiecte, am ajuns să scriu pentru că am simțit o nevoie imensă să îmi aștern gândurile și opiniile. În liceu & facultate mi le exprimam parțial cântând la chitară. Și acum mai fac asta, foarte rar, ce-i drept, deoarece între timp a devenit mai mult un mod plăcut de a-mi petrece timpul liber si mai puțin un mijloc de exprimare.

La momentul în care scriu acest articol, pentru că fără un „Despre” nu merge niciun blog, sunt soț de soție atipică (șoc și groază, nu pot, nu am de ce și nici nu vreau să mă smiorcăi ca imensa majoritate a bărbaților de tipologia clasică de nevastă cicălitoare, isterică ca o găină la tăiere și cu doleanțe de pe tărâmuri fantastice) și tată în devenire (în mai puțin de două luni, la momentul în care scriu aici). Asta doar ca să plesnesc de mândrie și să mă laud, fix chiar acum la final!