| Inainte de alegerile locale din 2016 |
Dupa alegerile locale din 2016 |
- S-a pus gazon în tot parcul. Da, da, în 2014 încă mai erau zone fără gazon. În 2016, nu. Vorba unor prieteni care au venit să se plimbe cu cea mică prin parc şi erau surprinși de iarbă: „Nu ştiu, mi se pare foarte verde, e foarte multă iarbă, n-am mai văzut așa în alte parcuri.”
|
- S-a dus gazonul pe ici, pe colo, în mare parte din parc. Totuși, ploile din Iulie au salvat situația. E mai eco iarba de la mama natură, nu?
|
- O plăcere să te plimbi seara prin parc. O lumină difuză, romantică, o atmosferă care îmi amintea de Teiul lui Eminescu din Copou.
|
- O aventură să orbecăi seara prin parc. Intri in parc, mergi 10 metri și intri in bezna minții, întunericul absolut de peșteră, dacă ai neinspirația să nu mergi pe aleile principale. Sau să mergi pe aleea principală care iese pe strada Oastei.
|
- Vedeam zilnic „suflători”, persoane dotate cu o măgăoaie ce făcea aer si sufla frunzele căzute de pe alei și chiar de pe pământ, Ăsta deja e moft, dar așa am vazut și in parcurile din Occident, este estetic și curat. Când plouă nu se mai formează o mâzgă din frunze si praf pe care aluneci sau pe care o aduci la tine acasă.
|
- Suflă vântul frunza lin/ Mâzga e pe jos din plin. Într-adevar, în vara lui 2017 parcă a suflat vântul în frunze ceva mai tare decât anii trecuți, deci, se pare că we’re going full eco style! Parcul Bazilescu, primul parc cu adevarat 100% ecologic!
|
- Bănci multe, curate, trainice, cu un coș de gunoi alături. Pare ireal, nu? Se strica una, apărea alta nouă și faină în loc. Nici nu indrăznesc să întreb de costuri.
|
- Bănci multe, o parte mâzgâlite cu graffiti, altele cu scânduri lipsă, totuși destule impecabile. Problema e câ cele cruțate de prostia umană se impuținează vizibil. Coșuri de gunoi cam la fel de multe, dar unele pe jos, deși au fost înfipte in beton 🙂 Cu siguranță vântul din 2017 de care ziceam mai sus. Mama natură a dat, mama natură a luat…
|
- Am ajuns la capitolul apă. Hidoasa (opinie personală, nu fiti hateri) fântână din mijlocul parcului ne răcorea pe toată durata verilor, ba chiar funcționa și primăvara și toamna, când era cald.
|
- Fântana părea ca și-a dat duhul. Într-o resuscitare eroică, la sfârșit de lună iulie, când deja ne dădeam și noi duhul de căldură, miracolul se întâmplă și apa tâșneste din toate țevile hidoșeniei.
|
- Stropitorile funcționau cu spor, erau udate sistematic porțiuni de gazon din parc și se ținea cont de faptul că e de preferabil să nu se ude la prânz, când soarele pârjolește iarba udă.
|
- Mai scuipă puțină apă vreo 2-3 tâșnitori, cu precădere după-amiaza, când arde soarele, ca să vadă și oamenii că se udă iarba, dom’le. Parcul Bazilescu e mare, dar până la iarnă probabil că se vor uda toate parcelele de gazon.
|
- Aveam două toalete ecologice în parc, curate, funcționale, după utilizare se spălau automat cu jet de apă.
|
- Cele două toatele n-au fugit nicăieri, dar nu prea mai vezi oameni intrând în ele. Mai mult muncitori chemați pentru că se strică. Deschise non-stop, dar pentru reparații, n-au program cu publicul cu vezica umflată, dar la cât e de cald vara, nu avem nevoie de toaletă, ne deshidratăm ca niște prune și se evaporează apa din noi, nu? Mai nou, nu prea mai au program cu nimeni, sunt prea murdare. Doar zilele trecute am avut plăcerea de a observa un paizan care nu știa să apese pe buton ca să deschidă ușa și trăgea de ea s-o zboare pe orbită. Prin tren am mai observat hateri de butoate: brandu-i sfânt, tehnologia-i evil-oasă.
|
- Nu prea am avut manifestaţii culturale în parc, doar un teatru de copii în aer liber în sezonul cald.
|
- Iată că s-a animat parcul. Cam la două weekend-uri distanţă ne desfătăm ochii, mirosul şi spiritul cu buticuri cu briz-brizuri, kitsch-uri şi suspine culinare precum hamburgeri de 2 lei, cremwurşti, „sucuri” carbogazoase și alte delicii care pe mine, ca viitor tată, mă motivează să scriu un articol despre cum să nu iți otrăvești organismul sistematic. Deși am convigerea că dacă vrei cu adevărat, ai deja suficiente resurse pentru a te educa d.p.d.v. culinar.
|
- Era puțin enervant de consecvent programul de stropit impotriva pișcătorilor (tânțari, căpușe, alte lighioane dizgrațioase). Se stropea des și erai atenționat să nu intri in parc în perioada respectivă.
|
- Mă pișcă, mă pișcă, mă pișcă! Dacă am comentat, că na, eram nemulțumit de cât se stropea, acum nu mai avem problema asta, după jumătate de oră prin parc te întorci mai bubos ca un ciumat. Deja mi-e dor de acele afișe bătute în cuie în copaci (!!) cu „în Parcul Bazilescu se stropește în intervalul…etc.
|
- Teatrul de Vara Bazilescu e o ruină. Promisiuni și bla-bla-bla-uri că se reface. Mai rău de atât nu are cum să arate decât dacă se dărâmă cu buldozerul.
|
- Teatrul de Vara Bazilescu e tot o ruină. Doar am spus ca mai rău de atât nu are cum sa fie, doar nu credeai că o să citești o imbunătățire chiar la ultimul punct?
|
Be First to Comment