Parcul Bazilescu – De la promenada la ambuscada

Anul 2016 a fost an electoral (inclusiv in Parcul Bazilescu, unde am fost abordat de o candidata la Sectorul 1). S-au ales noi (sau vechi) primari, au fost surprize, acuze, drame, tot showul. In Bucuresti a fost ales (sau a castigat cu majoritate de voturi exprimate, ca sa nu supar pe nimeni) primul primar femeie al Capitalei. Lasand la o parte programele, promisiunile, considerentele personale, prezicerile Mamei Omida etc, propun un simplu exercitiu before & after. As fi vrut sa am si poze, ar fi fost mai de efect.

Ma plimb destul de des prin Parcul Bazilescu, stau si in zona si me gusta sa ma plimb cu sotia si sa ne minunam de proportia in crestere vertiginoasa a copiilor din parc. Cand ne-am mutat in zona, in 2014, parcul era pe jumatate pustiu chiar si la orele cand in Herastrau, din cauza aglomeratiei, esti pocnit din toate directiile si te misti la fel de repede ca la inmormantare. Adica, la inmormantarea ta! Exagerez, dar in Bucuresti oricum suntem cu totii over-critical (asta este o calitate, in multe alte orase oamenii se complac – looking at you, Iasi – sau ascund repede mizeria sub pres – yep, de Cluj e vorba).

Revenind la tema, fara sa doresc sa dau o tenta politica, desi e tentant:

Inainte de alegerile locale din 2016 Dupa alegerile locale din 2016
  • S-a pus gazon in tot parcul. Da, da, in 2014 inca mai erau zone fara gazon. In 2016, nu. Vorba unor prieteni care au venit sa se plimbe cu cea mica prin parc si nu stiau de gazon: „Nu stiu, mi se pare foarte verde, e foarte multa iarba, n-am mai vazut in alte parcuri.”
  • S-a dus gazonul pe ici, pe colo, in mare parte din parc. Totusi, ploile din Iulie au salvat situatia. E mai eco iarba de la mama natura, nu?
  • O placere sa te plimbi seara prin parc. O lumina difuza, romantica, o atmosfera care imi amintea de Teiul lui Eminescu din Copou.
  • O aventura sa orbecai seara prin parc. Intri in parc, mergi 10 metri si intri in bezna mintii, intunericul absolut de pestera, daca ai neinspiratia sa nu mergi pe aleile principale. Sau sa mergi pe aleea principala care iese pe strada Oastei.
  • Vedeam zilnic „suflatori”, persoane dotate cu o magaoaie ce facea aer si sufla frunzele cazute de pe alei si chiar de pe pamant, Asta deja e moft, dar asa am vazut si in parcurile din Occident, este  estetic si curat. Cand ploua nu se mai formeaza mazga din frunze si praf pe care aluneci sau pe care o aduci la tine acasa.
  • Sufla vantul frunza lin/ Mazga e pe jos din plin. Intr-adevar, in vara lui 2017 parca a suflat vantul in frunze ceva mai tare decat anii trecuti, deci, se pare ca we’re going full eco style! Parcul Bazilescu, primul parc cu adevarat 100% ecologic!
  • Banci multe, curate, trainice, cu un cos de gunoi alaturi. Pare ireal, nu? Se strica una, aparea alta noua si faina in loc. Nici nu indraznesc sa intreb de costuri.
  • Banci multe, o parte mazgalite cu graffiti, altele cu scanduri lipsa, totusi destule impecabile. Problema e ca cele crutate de prostia umana se imputineaza vizibil. Cosuri de gunoi cam la fel de multe, dar unele pe jos, desi au fost infipte in beton 🙂 Cu siguranta vantul din 2017 de care ziceam mai sus. Mama natura a dat, mama natura a luat…
  • Am ajuns la capitolul apa. Hidoasa (opinie personala, nu fiti hateri) fantana din mijlocul parcului ne racorea pe toata durata verilor, ba chiar functiona si primavara si toamna, cand era cald.
  • Fantana parea ca si-a dat duhul. Intr-o resuscitare eroica, la sfarsit de luna iulie, cand deja ne dadeam si noi duhul de caldura, miracolul se intampla si apa tasneste din toate tevile hidoseniei.
  • Stropitorile functionau cu spor, erau udate sistematic portiuni de gazon din parc si se tinea cont de faptul ca e de preferabil sa nu se ude la pranz, cand soarele parjoleste iarba uda.
  • Mai scuipa putina apa vreo 2-3 tasnitori, cu precadere dupa-amiaza, cand arde soarele, ca sa vada si oamenii ca se uda iarba, dom’le. Parcul Bazilescu e mare, dar pana la iarna probabil ca se vor uda toate parcelele de gazon.
  • Aveam doua toalete ecologice in parc, curate, functionale, dupa utilizare se spalau automat cu jet de apa.
  • Cele doua toatele n-au fugit nicaieri, dar nu prea mai vezi oameni intrand in ele. Mai mult muncitori chemati pentru se strica. Deschise non-stop, dar pentru reparatii, n-au program cu publicul cu vezica umflata, dar la cat e de cald vara, nu avem nevoie de toaleta, ne deshidratam ca niste prune si se evaporeaza apa din noi, nu? Mai noi, nu prea mai au program cu nimeni, sunt prea murdare. Doar zilele trecute am avut placerea de a observa un paizan care nu stia sa apese pe buton ca sa deschida usa si tragea de ea s-o zboare pe orbita. Prin tren am mai observat hateri de butoate: brandu-i sfant, tehnologia-i evil-oasa.
  • Nu prea am avut manifestii culturale in parc, doar un teatru de copii in aer liber in sezonul cald.
  • Iata ca s-a animat parcul. Cam la doua weekend-uri distanta ne desfatam ochii, mirosul si spiritul cu buticuri cu briz-brizuri, kitsch-uri si suspine culinare precum hamburgeri de 2 lei, cremwursti, sucuri carbogazoase si alte delicii care pe mine, ca viitor tata, ma motiveaza sa scriu un articol despre cum sa nu iti otravesti organismul sistematic. Desi am convigerea ca daca vrei cu adevarat, ai deja suficiente resurse pentru a te educa d.p.d.v. culinar.
  • Era putin enervant de consecvent programul de stropit impotriva piscatorilor (tantari, capuse, alte lighioane dizgratioase). Se stropea des si erai atentionat sa nu intri in parc in perioada respectiva.
  • Ma pisca, ma pisca, ma pisca! Daca am comentat, ca na, eram nemultumit de cat se stropea, acum nu mai avem problema asta, dupa jumatate de ora prin parc te intorci mai bubos ca un ciumat. Deja mi-e dor de acele afise batute in cuie in copaci (!!) cu „in Parcul Bazilescu se stropeste in intervalul…etc.
  • Teatrul de Vara Bazilescu e o ruina. Promisiuni si bla-bla-bla-uri ca se reface. Mai rau de atat nu are cum sa arate decat daca se darama cu buldozerul.
  • Teatrul de Vara Bazilescu e tot o ruina. Doar am spus ca mai rau de atat nu are cum sa fie, doar nu credeai ca o sa citesti o imbunatatire chiar la ultimul punct.

De concluzii nu e nevoie. Doar as sublinia ca, mai nou, te simti ca intr-o ambuscada in Parcul Bazilescu: intri ftu frumos ca tot omul sa te plimbi la arer curat si zang!: se inchide lumina, tantarii te ataca in roi, iar toaletele iti dau lovitura de gratie prin gazare, tu cazi jos si dai cu capul de pamant batatorit, ca nu mai ai o pernuta moale de gazon. And you’re kaput!

Bursucul Written by:

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *